Anul de studiu: I
Forme dramatice neconvenţionale
(cultură occidentală)
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: fundamentală
OBIECTIVELE CURSULUI: Elaborarea unui vocabular extins, care să permită dialogul interdisciplinar.
Descoperirea şi aprofundarea noţiunii de cercetare în sfera artelor; fixează atitudini, principii, concepte şi tehnici specifice cercetării științifice în domeniul arte și umanism.
Fixează modele şi sisteme de exegeză şi apreciere (competenţe) prin raportarea la evoluţia modelelor auctoriale din secolul XX.
CONŢINUT: Conştiinţa asupra spectacolului şi necesitatea unei noi coerenţe sistemice a operei teatrale.
Simbolismul – influenţa literaturii şi picturii asupra teatralităţii.
Maeterlink – teoretician al sugestiei dramatice. Teoria teatrului poetic.
Teatrul de Artă – Paul Fort şi Lugne-Poe.
Futurismul şi „estetica surprizei“.
Expresionismul.
Suprarealismul
Existenţialismul teatral
Teatrul absurdului.
Adolphe Appia şi principiul suveran al muzicii. Spaţiul şi timpul scenic. Actorul supus matematicii muzicale.
Edward Gordon Craig „despre arta teatrului“.
Şcoala de regie rusă. Stanislavski şi Munca actorului cu sine însuşi. Sistemul. Teoria repertoriului.
Teatralizarea teatrului.
Antonin Artaud – deliteraturizarea teatrului
Teatrul politic. Anticipari expresioniste. Activitatea şi opera teoretică a lui Erwin Piscator.
Bertolt Brecht. Teatrul didactic. Teatrul epic.
Lee Strasberg şi aplicarea metodei brechtiene în şcoala de teatru americană (Actor’s Studio ).
Poetica spaţiului gol – Peter Brook.
Jerzy Grotowski şi pledoaria pentru un „teatru sărac“.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: verficare
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: Appia, Adolphe, Opera de artă
vie, București, Unitext, 2000
Banu, George, Reformele teatrului în secolul reînoirii,
București, Nemira, 2011
Esslin, Martin, Teatrul absurdului, București, Unitext, 2009
Grotowski, Jerzy, Spre un teatru sărac, București, Unitext,
1998
Lehmann, Hans-Thies, Teatrul postdramatic, București,
Unitext, 2009
Sartre, Jean Paul, Conferinţă asupra teatrului, în Teatru,
vol II, Bucureşti, ELU, 1969
Schechner, Richard, Performance. Introducere și teorie,
București, Unitext, 2009
Stanciu, Carmen, Teatru-Dans. Un spectacol total,
București, UNATC Press, 2006
Atelier de creaţie
Număr Credite: 9-9
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: fundamentală
OBIECTIVELE CURSULUI: Cercetarea şi aprofundarea diferitelor metode şi tehnici teatrale.
Experimentarea mijoacelor procesului de creaţie în cadrul diferitelor metode teatrale. Prelungirea conştientizării procesului de creaţie prin exerciţii specifice, cu grad de complexitate ridicat. Formarea şi aprofundarea viziunii asupra metodologiei artei actorului prin relizarea şi montarea practică de texte dramatice.
CONŢINUT: Analizarea diferitelor metode şi tehnici teatrale. Aplicarea practică a diferitelor metode şi tehnici prin teme şi exerciţii specifice.
Cercetarea posibilităţilor de stimulare a creativităţii şi a deprinderilor specifice, prin studiul diferitelor texte şi montarea practica a acestora.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
ARTAUD, Antonin: Teatrul şi dublul său, Ed. Echinox, 1997
BROOK, Peter: Spaţiul gol, Ed.Unitext, 1999
CHUBBUCK, Ivana: Puterea actorului, Quality Books, Bucureşti, 2007
MEYERHOLD, Vsevold: Le théâtre théâtral, Gallimard, Paris, 1963
Arta actorului
Număr Credite: 6-6
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: Crearea de specialişti în abordarea prin improvizaţie a operelor clasice (literare sau dramatice) în perspectivă cognitivă de interdisciplinaritate.
Această disciplină teoretică şi mai ales practică, un domeniu mai puţin studiat în prezent tinde să exploreze, să studieze condiţiile bio-sociale contemporane care impun locaţii diverse, incitante – pentru crearea în final a unei noi formule de spectacol.
Formarea specialiştilor rafinaţi meniţi să schimbe sau să remodeleze lumea spectacolului – modern.
CONŢINUT: Analizarea unor texte dramatice clasice. Găsirea corespondenţelor contemporane şi identificarea noilor mijloace de expresie ce se propun. Studierea mijloacelor specifice “de improvizare” pentru o finalizare artistică, ca încercare academică şi profesională studentul trebuie să ajungă prin forţe proprii să scotă la lumina rampei calităţile speciale ale celui care (în acest masterat) concepe puternic şi rafinat un tot – (un spectacol).
LIMBA DE PREDARE: limba română
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: BĂLEANU, Andrei – Arta transfigurării, Ed. Eminescu – Buc. 1983
BERLOGEA, Ileana: Teatrul şi societatea contemporană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986
COJAR, Ion: O poetică a artei actorului, UNITEX, Bucureşti, 1996
DONNELLAN, Declan – Actorul şi ţinta, Ed. Unitext – Buc. 2006
SPOLIN, Viola – Improvizaţii pentru teatru – Buc. 1996
Improvizaţia ca formă de spectacol
Număr Credite: 5-5
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: Crearea de specialişti în abordarea prin improvizaţie a operelor clasice (literare sau dramatice) în perspectivă cognitivă de interdisciplinaritate.
Această disciplină tinde să exploreze, să studieze condiţiile bio-sociale contemporane care impun locaţii diverse, incitante – pentru crearea în final a unei noi formule de spectacol.
Formarea specialiştilor rafinaţi meniţi să schimbe sau să remodeleze lumea spectacolului – modern
CONŢINUT: Analizarea unor texte dramatice clasice. Găsirea corespondenţelor contemporane şi identificarea noilor mijloace de expresie ce se propun. Studierea mijloacelor specifice “de improvizare” pentru o finalizare artistică, ca încercare academică şi profesională studentul trebuie să ajungă prin forţe proprii să scotă la lumina rampei calităţile speciale ale celui care (în acest masterat) concepe puternic şi rafinat un tot – (un spectacol).
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
ALEXANDRESCU, Mircea – Rolul improvizaţiei în formarea actorului, sec. 20-69, pg. 211-219
BADIAN, Suzana – Expresia şi improvizaţia scenică, biblioteca facultăţii
SPOLIN, Viola – Improvizaţii pentru teatru – Buc. 1996
STANISLAVSKI – Munca actorului cu sine însuşi. Munca actorului asupra rolului. Viaţa mea în artă, Ed. Pentru Literatură şi Artă
Expresivitatea şi măiestria vorbirii
Număr Credite: 4-4
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: – dacă la „Arta actorului” putem vorbi de antrenament prin tehnica interioară (fondul) la „Expresivitate şi măiestrie în vorbire” se pun bazele unei dinamici expresive, a unei tehnici exterioare (forma) prin interdependenţă rezonatorie între elanul interior şi forma exterioară prin cuvânt modelat şi manevrat riguros şi conştient, profesionist.
- necunoașterea şi nestăpânirea tehnicilor vocale afectează starea nervoasă a actorului, făcând loc neîncrederii, emoției periferice şi tracului, tulburări astenice care minimalizează întotdeauna o producție artistică.
- rostirea scenică (dicţie+impostaţie) corectă trebuie să devină o „a doua natură”, în aşa fel încât studentul să aibă doar preocuparea pentru jocul situaţiei scenice create.
CONŢINUT: Revizuirea conceptelor referitoare la fiziologia respiraţiei complete, diafragmatice (inspiraţie, expiraţie, retenţie) ca pârghie esenţială şi necesară rostirii scenice penetrante.
Sistemul lingvistic, nivelul fonetic şi fonologic. Tehnică vocală, emisie vocală şi fiziologia ei. Antrenamente complexe (statice şi dinamice, acrobatice chiar) ce folosesc ca suport sistemul fonematic, vocalele şi consoanele limbii române (schema vocală poziţională ̶ funcție de apertura: i-e-a-ă-â-o-u ̶ u-o-î-ă-a-e-i, racordată la (grupuri de) consoane numai prin contingenţa dicţiei şi impostaţiei. Eufonia. Lanțul sonor al acusticii sunetelor limbii române.
Calităţile vocii individualizate: întindere, rezistenţă, amplitudine. Formarea continuă: exersare şi dezvoltare.
Variaţii: combinaţii şi permutări între registre vocale, tempo-uri şi intensităţi.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: Stan, Sandina — Tehnica vorbirii scenice — Comitetul de Stat pentru Cultură şi artă, Bucureşti 1967
Rosetti, Al. – Lăzăroiu, Aurelian — Introducere în fonetică — Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1982
Stan, I. T. − Studii de fonetică şi fonologie, Ed. P. U. C., Cluj-Napoca 1996
Toma, I. − Limba română: fonetică-fonologie-lexicologie, E. D. P, Bucureşti 2000
Antrenamentul mijloacelor de expresie
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: complementară
OBIECTIVELE CURSULUI: Optimizarea dezvoltării fizice a organismului, prin indici morfologici şi funcţionali proporţionali, şi a unei atitudini corecte a corpului; perfecţionarea capacităţii motrice generale a studenţilor; îmbogăţirea sistemului de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice de bază utilitar aplicative şi specifice unor ramuri de arte marţiale; perfecţionarea simţului ritmului, elasticităţii şi expresivităţii în mişcare; înzestrarea studenţilor cu tehnicile de activitate independentă; formarea şi educarea spiritului de autodepăşire, a trăsăturilor moral-volitive, a simţului estetic, a capacităţii de apreciere şi autoapreciere reală.
CONŢINUT: Prezentarea activităţii (cerinţe, probe, norme de control); Pregătirea organismului pentru efort. Variante de exerciţii de stretching şi flexibilitate; Exerciţii de dezvoltare fizică generală şi de dezvoltare fizică specifică. Suite de exerciţii specifice Tai-chi, Qi Gong, Nei Jin Qi Gong; Exerciţii de tip Kata: Taikyoku sono ichi, Pinan sono ichi, Geksai dai, Seipai. Educarea indicelui forţei musculare segmentare prin metoda bodybuilding (umeri şi braţe); Suite de exerciţii de Tae-bo. Educarea indicelui forţei musculare segmentare prin metoda bodybuilding (spate şi piept); Tehnici şi acţiuni scenice de luptă de tip Kung Fu Sandală Sanshou. Educarea indicelui forţei musculare segmentare prin metoda bodybuilding (picioare şi abdomen); Consolidarea complexului de pregătire fizică specifică şi a celui de pregătire fizică generală; Probe şi norme de control (evaluare); Dezvoltarea calităţilor biomotrice. Principiile de bază şi metodice ale lucrului în circuit;Forţa fizică a corpului uman şi a segmentelor sale. Precizia şi viteza de efectuare a mişcărilor; Principii ale economiei mişcării corpului uman; Termeni şi concepte – polaritatea, tipuri de energie umană, metode fundamentale de manevrare a energiei; Rolul stretching-ului şi flexibilităţii în pregătirea fizică a actorului – tipuri de flexibilitate, metode de stretching, recomandări pentru dezvoltarea corectă a flexibilităţii; Precepte de practică: principii, indicaţii, atenţionări. Principiile călăuzitoare ale echilibrului şi armoniei. Elemente importante ale practicii – atenţionări; Elemente fundamentale ale formei: postura, respiraţia şi armonia lor – modalităţi de lucru; Orientări moderne şi mijloace de creştere a performanţei motrice a actorului – pregătirea corpului pentru succes; Impactul exerciţiilor asupra sănătăţii, longevităţii şi puterii spirituale
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: colocviu
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: Andersen P. A., Limbajul trupului, Editura Teora, Bucureşti, 2006
Appia A., Opera de artă vie, Editura UNITEXT, Bucureşti, 2000
Badian, S., Expresie şi improvizaţie scenică, IATC, Bucureşti, 1977
Bompa T., Dezvoltarea calităţilor biomotrice, Editura Ex Ponto,Constanţa, 2001.
Brook P., Spaţiul gol, Editura UNITEXT, Bucureşti, 1997
Chiriţă, G., Funcţia formativă a activităţilor corporale, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977
Grosu, E.F., Elemente de tehnică corporală, Edit. G.M.I., Cluj –Napoca, 1998.
Levieux, F., Levieux, J.P., Expression corporelle, Ed. Revue EPS, 1997
Salzer J.. La Expresión Corporal. Barcelona: Herder. 1984
Santiago P., De la Expresión Corporal a la Comunicación Interpersonal. Madrid: Narcea, 1985
Managementul proiectului artistic
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: complementară
OBIECTIVELE CURSULUI: Experimentarea artei actorului în procesul de creaţie colectivă şi individuală a actorului pentru a deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi autocunoaştere, de cunoaştere şi inter-relaţionare umană.
Cunoaşterea şi exersarea noţiunilor şi mijloacelor utilizate în arta regiei de teatru şi prelungirea acestora în arta actorului.
Realizarea şi montarea practică de scene din texte dramatice complexe (antice, shakespeariene, cehoviene, ionesciene, contemporane, etc. – în funcţie de personalitatea studentului.).
Prelungirea conştientizării procesului scenic în zona practică a artei spectacolului de teatru.
CONŢINUT: Elemente de management general. Specificităţile şi particularităţile managementului cultural. Cooperarea culturală internaţională, impact asupra sectorului creativ din România • Importanţa formării în dezvoltarea profesională • Rolul şi recunoaşterea competenţelor • Cooperare culturală, mobilitate şi management de proiect • Finanţarea proiectelor culturale – Cooperare culturală internaţională: • Cooperarea culturală internaţională şi rolul reţelelor culturale • Ce este cooperarea culturală (istoric şi dezvoltare) • Cooperarea culturală, globalizarea şi contextul postcomunist • Mobilitatea şi lucrul în reţea: elemente cheie pentru o cooperare de succes • Managementul de proiect în domeniul artistic: provocări reale şi capcane imaginare • Ce este un proiect cultural • Cum să iniţiezi, dezvolţi, prezinţi şi comunici, cum să implementezi şi să evaluezi un proiect cultural • Posibilităţi, dificultăţi şi riscuri în „ciclul de activitate” al proiectului cultural • Dimensiunea socială a proiectelor artistice.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: colocviu
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
CORBEANU A.:Managementul proiectului cultural, Ed. Centrului pentru formare, educaţie permanentă şi management în domeniul culturii, Bucureşti, 2005
Dragićević-Šešić, M. & Stojković, B.: CULTURA, Management, Mediere, Marketing, Ed. Fundaţia Interart TRIADE, Timişoara, 2002
NIŢĂ, I.A.: Strategii de marketing în teatru, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2004
RUNCAN, M.: Modelul teatral românesc, Ed.Unitext, Bucureşti, 2000,
ZECHERU, V.: Management în cultură, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2002
Anul de studiu: II
Forme dramatice neconvenţionale
(cultură orientală)
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: fundamentală
OBIECTIVELE CURSULUI: Elaborarea unui vocabular extins, care să permită dialogul interdisciplinar.
Descoperirea şi aprofundarea noţiunii de cercetare în sfera artelor; fixează atitudini, principii, concepte şi tehnici specifice cercetării științifice în domeniul arte și umanism.
Fixează modele şi sisteme de exegeză şi apreciere (competenţe) prin raportarea la evoluţia modelelor auctoriale din secolul XX.
CONŢINUT: Direcţii novatoare în artele spectacolului:
- Eugenio Barba
- Giorgio Strehler
- Arianne Mnouchkine
- Jacques Lecoq
- Pina Bausch
- Lev Dodin
- Declan Donnellan
- Richard Schechner
- Robert Wilson
- Robert Lepage
Teatrul românesc în dialog cu teatrul universal.
- Reteatralizarea teatrului românesc – o mişcare a scenografilor şi regizorilor.
- Liviu Ciulei
- Crin Teodorescu
- Aureliu Manea
- Vlad Mugur
- David Esrig
- Între teatru poetic şi teatrul realist. Tendinţe, direcţii, metode, teorii în spectacologia românească contemporană.
- Cătălina Buzoianu
- Andrei Șerban
- Alexandru Tocilescu
- Silviu Purcărete
- Victor Ioan Frunză
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: verficare
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
Atelier de creaţie şi cercetare teatrală
Număr Credite: 9-9
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: fundamentală
OBIECTIVELE CURSULUI: Formarea şi aprofundarea viziunii asupra gândirii actorului prin cultivarea şi dezvoltarea aptitudinilor individuale prin exerciţii specifice artei actorului, cu un grad de complexitate ridicat.
Aprofundare mijloacelor procesului de creaţie în teatru, dezvoltarea tehnicilor şi deprinderilor actoriceşti.
Realizarea şi montarea practică de scene din texte dramatice complexe (antice, shakespeariene, cehoviene, ionesciene, contemporane, etc. – în funcţie de personalitatea studentului.).
Prelungirea conştientizării procesului scenic în zona practică de exerciţii din atelierul de Arta Actorului.
CONŢINUT: Fundamentarea, aprofundarea şi stimularea creativităţii studentului ca proces de recuperare a totalităţii umane, a întregului potenţial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activităţi de performanţă spirituală şi psiho-fizică, de depăşire a limitelor omului comun. Procesul de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri, a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie, precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică şi mimată a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectă, onestă dar şi imaginativă la obiectele statice şi subiectele dinamice, vii, precum şi la evenimentele din mediul înconjurător, în relaţia permanentă cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictă a temelor şi a regulilor stabilite, până la însuşirea mecanismului specific al creativităţii actorului, acela de a transforma convenţia (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic şi comportamentele adecvate. Arta actorului în procesul de metamorfozare al creaţiei scenice al sentimentelor. Sfera de provenienţă a acestora: psihanaliza şi psihotehnica redării scenice. Omul şi personajul – studiul reacţiilor sale minime fizico-gestuale, până la reacţii psihosomatice complexe. Exprimarea „oglinzii realităţii” umane concrete. Obiectivitatea şi subiectivitatea actorului: paradox cu tendinţă spre descoperire şi înfăţişare a realităţii. Realitatea necunoscută, resemantizantă şi perpetua sa actualizare.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: ARTAUD, Antonin: Teatrul şi dublul său, Ed. Echinox, 1997
BROOK, Peter: Spaţiul gol, Ed.Unitext, 1999
CHUBBUCK, Ivana: Puterea actorului, Quality Books, Bucureşti, 2007
MEYERHOLD, Vsevold: Le théâtre théâtral, Gallimard, Paris, 1963
Tehnică şi producţie de teatru
Număr Credite: 6-6
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: Experimentarea artei actorului în procesul de creaţie colectivă şi individuală a actorului pentru a deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi autocunoaştere, de cunoaştere şi inter-relaţionare umană.Cunoaşterea şi exersarea noţiunilor şi mijloacelor utilizate în arta regiei de teatru şi prelungirea acestora în arta actorului.
Realizarea şi montarea practică de scene din texte dramatice complexe (antice, shakespeariene, cehoviene, ionesciene, contemporane, etc. – în funcţie de personalitatea studentului.).
Prelungirea conştientizării procesului scenic în zona practică a artei spectacolului de teatru.
CONŢINUT: Obiectul şi subiectul artei teatrale: multidimensionalitatea resurselor şi naturii umane. Dualitatea şi contradicţiile fiinţei umane – specificul artei spectacolului: emiţătorul denumit ACTOR. Repetiţie şi inovaţie în arta actorului. Noţiunile de bază ale Caietului de regie în teatru. Recapitularea acumulărilor mijloacelor actoriceşti. A fi actor astăzi. Munca practică de cercetare aplicată în experimentul teatral. Exerciţii ce stimulează descoperirea şi modelarea personalităţii artistice, a unei viziuni proprii despre arta spectacolului. Ceremonia în prezenţa unui public – spectacol de teatru.
LIMBA DE PREDARE: limba română
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
BADIAN, Suzana: Arta mişcării scenice, Ed. Did.& Ped, Bucureşti, 1970
GROTOWSKY, J.: Teatrul sărac, Ed. Unitext, Bucureşti, 1998
SPOLIN, Viola: Improvizaţii pentru teatru, curs dactilografiat, Bucureşti, 1996
VASILESCU, Petre & Fredanov, Beate: Arta actorului, Ed. Did.&Ped., Buc. I.A.T.C.
SAIU, Octavian: În căuratea spaţiul pierdut , Ed. Nemira, Bucureşti, 2008
TONITZA-Iordache, Mihaela & Banu, George: Arta teatrului, Ed.Nemira, 2004
Tehnici actoriceşti în teatrul muzical
Număr Credite: 5-5
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: îşi propune să-i conduca pe tinerii actori spre o receptare conştientă a relaţiei muzică-text.
-urmăreşte înţelegerea evoluţiei şi complexităţii acestui gen de la o epocă la alta, aprofundând aptitudinile necesare performanţei în acest domeniu.
-urmǎreşte formarea vocii cântate pentru scena de teatru şi urmareşte funcţionalitatea registrelor vocale şi expresivitǎţii vocii studentului-actor, cultivǎ vocea pentru diferite genuri de repertoriu pe care le solicitǎ scena de teatru.
-analizează modul în care structurile psiho-somatice şi artistice participante – senzaţii, percepţii, receptări, auz muzical, memorie muzicală, etc. – pot capata, prin intermediul cunoaşterii în profunzime, capacitatea de a oglindi esenţa, necesarul şi generalul din textul muzical.
-Canto în partitura de teatru musical – studiul pe baza unor exemple celebre din opere sau operete (Samson și Dalila, Tosca, Aida, Liliacul, s.a.), ori din partituri ale musicalurilor celebre (My fair lady, The Man of la Mancha, ş.a.).
-deprinderea actorului cu improvizația muzicală.
CONŢINUT: Dezvoltarea auzului muzical, a capacitǎţii respiratorii, a ambitusului vocal, formarea unui repertoriu muzical individualizat; Sunetul muzical şi studiul teoretic al acestuia; bazele fizice, fiziologice şi psihologice ale muzicii.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
Banu, Georges, Actorul pe calea fără de urmă,
Ed.Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995.
Burlui, Ada, Introducere în arta cântului, Ed.
Apollonia, Iaşi, 1996.
Croce, Benedetto, Lirismul şi totalitatea artei
*** (culegere), Arta vocalǎ in toate ipostazele, culegere, Ed. Media Musica – Academia de muzicǎ “Gh. Dima”, Cluj, 1999
Retorică aplicată în arta actorului
Număr Credite: 4-4
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: specialitate
OBIECTIVELE CURSULUI: – stăpânirea spiritului limbii române, corectitudine fonetică, gramaticală şi lingvistică, claritatea, precizia, naturaleţea (spontaneitate), cursivitatea, variaţia stilistică, eufonia, subiectivitatea, distribuite optim şi neabuziv pot conferi personalitate comunicării verbale scenice.
- teatrul se bazează – din perspectiva disciplinei de măiestrie artistică „Retorică aplicată în arta actorului” pe corelaţiile ce se stabilesc între cuvânt şi sens (conotaţii, denotaţii, spirala tăcerii-pauze active-semnificante şi semnificative).
- retorica aplicată în arta actorului presupune mobilitate rațională şi afectivă în rostire pentru a se ajunge la expresie artistică. Se cere dezvoltarea pe palierele aferente unei voci profesionale corespunzătoare, prin activarea mecanismelor gândirii, trăirii şi redării verbale, expresive, nuanţate, prin care empatizăm şi emoţionăm spectatorul.
CONŢINUT: Instrumentul vital al artei rostirii retorice: cuvântul şi sensurile lui. Denotaţii. Conotaţii. Analiza textului dramatic; Corectitudinea şi supleţea în rostire, rafinament, variaţie stilistică, forța vocală şi ambitusul precum şi rezistenţa actorului masterand la efort vocal prelungit; Materializarea în jocul scenic a didascaliior propuse de cursant, de coordonatorul cursului ori de autorul dramatic, prin ingeniozitatea cu care se trece de la un cuvânt la altul, de la un sens la altul, felul în care construiesc şi se produc efecte şi surprize.Principiile esenţiale ale jocului actoricesc în viziunea camil-petresciană; Dialogul. Replica. Arta vorbirii retorice. Joc „încărcat”, joc „descărcat”. Arta de „a asculta” partenerul scenic şi a reacționa (în şi numai prin personaj). Limbaj non-verbal; Autocunoaşterea. Auto-declanşarea emoţiei interioare artistice proprii şi managementul optim al emoţiilor, abilităţi ce permit actorului să comunice receptorului (partenerilor de scenă dar mai ales spectatorului) mesajele pe care le conferă textul dramatic şi să transmită eficient atât latura lor raţională, cât şi cea afectivă. Autenticitatea trăirii; Elocvenţa tăcerii (pauza expresivă) şi metodologii de inserare în textul dramatic a elementelor sonore auxiliare (interjecţii, râs, plâns, hăulita, etc.); Creşterea expresivităţii artistice se va obţine prin antrenamente susţinute corespunzătoare ce folosesc: 1. registrele vocale, 2. intensităţile rostirii şi 3. ritmurile voit-alternante ale vorbirii scenice, identificând relaţiile cauzale ori congruenţele şi/sau incongruenţele lor − „descoperite” pe filiaţie intuitivă ori elaborate raţional-programatic
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: examen
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ: Petrescu, Camil — Comentarii şi delimitări în teatru — Ediţie, studiu introductiv, note de Florica Ichim — Ed. Eminescu, Bucureşti 1983 – pag.362-367 — 368-370.
Bidu-Vrânceanu, Angela – Florăscu, Narcisa — Cuvinte şi sensuri — Ed. Științifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1988
Popescu, Marian — Drumul spre Ithaca de la text la imagine scenică — Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990
MANOLESCU, Mircea I. — Arta avocatului (capitolele : Arta de a vorbi în public; Avocat şi actor) — Ed. Humanitas, Bucureşti 1998
Zamfirescu, Florin — Actorie sau magie, Ed. Privirea, Bucureşti, 2003
Antrenamentul mijloacelor de expresie
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: complementară
OBIECTIVELE CURSULUI: Optimizarea dezvoltării fizice a organismului, prin indici morfologici şi funcţionali proporţionali, şi a unei atitudini corecte a corpului; perfecţionarea capacităţii motrice generale a studenţilor; îmbogăţirea sistemului de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice de bază utilitar aplicative şi specifice unor ramuri de arte marţiale; perfecţionarea simţului ritmului, elasticităţii şi expresivităţii în mişcare; înzestrarea studenţilor cu tehnicile de activitate independentă; formarea şi educarea spiritului de autodepăşire, a trăsăturilor moral-volitive, a simţului estetic, a capacităţii de apreciere şi autoapreciere reală.
CONŢINUT: Studiul expresivităţii corporale şi expresia scenică; Plastică şi expresivitate; Gestica şi simbolistica sa. Gestul şi expresia corporală; Dimensiunea psihică a activităţilor motrico-artistice. Interacţiunea corp-stare sufletească; Expresia şi particularităţile psihice ale persoanei; Principalele forme de expresii; Acţiunile şi mişcările corpului în studiul expresiei scenice; Tipuri de mişcare, ritmul şi sensul mişcării; Deprinderi motorii complexe;Caracteristicile Kata – terminologie, evoluţie, avantaje; Mijloace de expresie a diferitelor arte marţiale. Caracteristici, mijloace de dezvoltare a calităţilor motrice, particularităţi de pregătire; Cascadoria artă a mişcării şi artizanii ei; Relaţia dintre artele marţiale şi arta actorului; Modalităţi de îmbinare a tehnicilor şi metodelor studiate. Mişcarea actorilor în scenele de masă şi film
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: colocviu
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
Andersen P. A., Limbajul trupului, Editura Teora, Bucureşti, 2006
Appia A., Opera de artă vie, Editura UNITEXT, Bucureşti, 2000
Badian, S., Expresie şi improvizaţie scenică, IATC, Bucureşti, 1977
Chiriţă, G., Funcţia formativă a activităţilor corporale, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977
Corraze, J., Les communications non-verbales, PUF, Paris, 1980
Ifrim, M., Antropologie motrică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Levieux, F., Levieux, J.P., Expression corporelle, Ed. Revue EPS, 1997
Salzer J.. La Expresión Corporal. Barcelona: Herder. 1984
Spectacologie
Număr Credite: 3-3
An /Semestru: anul I, sem. I, II
TIPUL DISCIPLINEI: complementară
OBIECTIVELE CURSULUI: Însuşirea unui vocabular de bază comun tuturor specializărilor din domeniul artele spectacolului.
Fixează modele şi sisteme de exegeză şi apreciere (competenţe) prin raportarea la evoluţia artei spectacolului.
Procură studenţilor instrumente de analiză comparativă, desfăşurată pe o dimensiune cronologică, ce determină asimilarea informaţiei despre trecut prin prisma prezentului şi a utilităţii pentru profesiune, azi.
Dezvoltarea unei gândiri analitice care să susţină formarea unei concepţii artistice profesioniste a viitorilor specialişti în artele spectacolului (actori, regizori etc.)
CONŢINUT: Spectacolul în Grecia antică: structura spațiului de joc; importanța ritualului; textul dramatic; concepte aristotelice (mimesis, katharsis); teatrul și rolul său în societate.
Forme de spectacol în Imperiul Roman: teatru, gladiatori, execuții publice; rolul social al spectacolului (pâine și circ); contribuţia latinităţii la formarea unei concepţii realiste despre teatru.
Teatralitatea în spectacolul Oriental – „Imperiul semnelor“: India, China, Japonia.
Teatrul renascentist şi configurarea teoriilor umaniste despre dramă. Teoria genurilor.
Renaşterea în Spania („secolul de aur“ spaniol) – Lope de Vega, Tirso de Molina, Cervantes; Teatrul renascentist englez şi poetica sa; „cazul Shakespeare“.
Clasicismul: Raţionalism estetic şi raţionalism filozofic.
Iluminismul. Relaţia trăire-reprezentare. Raţionalizarea actului teatral; despre teatru ca „instituţie morală“;
Romantismul. Concepţia liberă şi deschise despre artă. Analiza frumosului, geniului şi gustului. Preferinţa pentru miraculos şi libertatea fanteziei, alianţa natură-adevăr, refuzul normelor, funcţia publicului. Teatrul şi mitul.
Realismul și Naturalismul. Teatrul ca „organ social“; drama de idei şi drama psihologică.
Esteticieni și dramaturgi români despre arta spectacolului: Tudor Vianu, Mihail Ralea, I.L. Caragiale, G.M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, V.I. Popa, Camil Petrescu.
Reflectarea spectacolului în presa de specialitate. Rolul criticii în evoluția artei spectacolului.
LIMBA DE PREDARE: limba românǎ
EVALUARE: colocviu
BIBLIOGRAFIE:SELECTIVĂ:
Acterian, Haig, Scrieri despre teatru, Bucureşti, Editura
Muzeului Literaturii Române, 1998
Banu, George, Dincolo de rol sau Actorul nesupus,
București, Nemira, 2008
Câmpeanu, Pavel, Oamenii şi teatrul. Privire
sociologică asupra publicului, Bucureşti, Ed.Meridiane1973
Saiu, Octavian, În căutarea spațiului pierdut,
București, Nemira, 2008
Stanca, Radu, Reteatralizarea teatrului, în Acvariu,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971
Stanciu, Carmen, Teatru-Dans. Un spectacol total,
București, UNATC Press, 2006
Starobinski, Jean, Relaţia critică, București, Editura
Univers, 1974
Decan,
Prof.univ.dr. Nicu PANEA
